Se pare că nici specialiștii nu sunt în stare să facă diferența (uneori, foarte subtilă, e adevărat) dintre un cuvânt polisemantic și două (sau mai multe) cuvinte omonime.
O greșeală crasă am găsit în cartea „Limba și literatura română: ghid complet pentru Evaluarea Națională 2018”, de la editura Delfin. Noțiunea de „cuvânt polisemantic” este ilustrată cu un exemplu nefericit: „masă - obiect de mobilier, mulțime, instrument de măsurat etc.”. Las deoparte faptul că sensul „instrument de măsurat” este aberant. Nu există așa ceva în limba română. Dar nici primele două sensuri invocate („obiect de mobilier” și „mulțime”) nu aparțin aceluiași cuvânt polisemantic. Dacă ne uităm în DEX, descoperim că cele două sensuri aparțin la două cuvinte diferite, care au aceeași formă: „masă 1: obiect de mobilier ș.a.” - „masă 2: mulțime ș.a.”. De fapt, nici nu trebuia să ne uităm în DEX. Este evident că între cele două sensuri nu există nicio legătură semantică și că avem de-a face cu două cuvinte diferite.
E păcat că din mulțimea de autori ai acestui auxiliar didactic niciunul nu a sesizat această greșeală, perpetuată încă de la ediția din 2015 (poate și mai dinainte).
